Ziua Culturii Naţionale este marcată în fiecare an, începând din 2011, la 15 ianuarie, data aleasă fiind aceea a naşterii poetului naţional al românilor, Mihai Eminescu (1850-1889).

La 16 noiembrie 2010, Camera Deputaţilor a adoptat un proiect de lege prin care ziua de naştere a lui Mihai Eminescu a devenit Ziua Culturii Naţionale.

Decretul pentru promulgarea Legii privind declararea zilei de 15 ianuarie ca fiind Ziua Culturii Naţionale a fost semnat la 6 decembrie 2010, iar Legea nr. 238 din 7 decembrie 2010 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 831 din 13 decembrie 2010.

S-a născut la 15 ianuarie 1850 (cu numele de Mihai Eminovici) la Botoșani și a copilărit în Ipotești, mutându-se, în adolescență, la Cernăuți pentru a urma cursurile gimnaziale unde, la vârsta de 16 ani, a publicat primul poem, “De-aș avea”.

La vârsta de 19 ani a început studiul filozofiei la Universitatea din Viena, unde a întâlnit scrierile unor autori care îi vor influența puternic opera, precum Platon, Spinoza, Leibniz, Kant, Rousseau și Schopenhauer, dar și filozofia orientală prin opere precum Ramayana, Mahābhārata și Vedele.

Tot în această perioadă începe să publice în revista Convorbiri literare

La 22 de ani a plecat la Berlin pentru a-și continua studiile.

Eminescu a revenit în țară la 24 de ani, stabilindu-se inițial la Iași.

Activitatea jurnalistică a lui Mihai Eminescu s-a desfășurat între anii 1875 și 1877, la Curierul de Iași, iar din 1877 la Timpul, oficiosul Partidului Conservator, față de care Eminescu era apropiat ideologic.

Epuizat de munca de zi cu zi și, probabil, suferind de tulburare bipolară, Eminescu s-a retras din gazetărie în iunie 1883.

În urma unei căderi nervoase în anul 1886, probleme sale de sănătate mintală au fost interpretate, probabil eronat, ca simptome de neurosifilis, poetul fiind tratat cu injecții de clorură de mercur.

Eminescu a murit la 15 iunie 1889, în sanatoriul doctorului Alexandru Șuțu, fiind înmormântat două zile mai târziu la cimitirul Bellu din București.

Moartea a fost datorată, cel mai probabil, intoxicației cu mercur.

Manuscrisele lui Mihai Eminescu, în 46 de volume și de aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu în anul 1902.. A fost ales membru al Academiei Române post-mortem în anul 1948.

Școala primară ortodoxă orientală din Cernăuți , cunoscută și ca școală moldovenească, este școala în care a studiat poetul Mihai Eminescu, fapt marcat de placa comemorativă amplasată pe peretele clădirii: “În această clădire, în anii 1858-1860, a învățat marele poet român MIHAI EMINESCU”.

A urmat aici clasa a III-a, fiind clasificat al 15-lea între 72 de elevi, și clasa a IV-a, fiind clasificat al 5-lea din 82 de elevi, după care s-a mutat la Ober-Gymnasium, gimnaziul german din Cernăuți. A avut ca învățători pe Ioan Litviniuc și Ioan Zibacinschi, iar director pe Vasile Ilasievici.

A fost dascălul venerat al lui Eminescu. Atâta numai și ar fi de ajuns ca Aron Pumnul să merite prețuirea postumă.

Nu i-a fost dascăl la clasă, dar i-a fost mai mult decât atâta: un dascăl de suflet.

L-a îndrăgit atât de mult pe învățăcelul său, încât după moartea unicului său fiu, Ioan, ar fi vrut să-l înfieze.

Tatăl, Gheorghe Eminovici, născut la 10 februarie 1812, provine dintr-o familie de ţărani din nordul Moldovei, fiind cel mai mare din cei 7 copii ai lui Vasile Eminovici.

La 29 iunie 1840, el se va căsători cu Raluca (sau Rareşa), fiica stolnicului Juraşcu din Joldeşti.

Soții Eminovici au avut 11 copii: Şerban, Niculae, Iorgu, Ruxandra, Ilie, Maria, Mihai, Aglaia, Harieta, Matei şi Vasile.

Anul 1872 este considerat în umanimitate de către toți exegetii, ca fiind anul în care o cunoaşte pe Veronica Micle, la Viena, însă adevărata dragoste dintre cei doi se va naşte după întoarcerea lui Eminescu la laşi.

Iubirea dintre Mihai Eminescu şi Veronica Micle îşi va găsi ecoul atât în poeziile scrise de Eminescu (Inger și demon, Floare albastră, S-a dus amorul, Adio), cît şi în cele semnate de Veronica Micle (Lacrime şi lacrime, Fugi, Uitarca, În dorul meu).

Cea mai mare parte a versurilor publicate de către Veronica Micle sunt străbătute de dragoste pe care ia purtato lui Eminescu, mărturie stă și poezia „Când îmi plec”.